Comuna Dudesti Vechi din judetul Timis
duminică, 30 noiembrie 2008
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Comuna Dudesti Vechi din judetul Timis
Comuna Dudesti Vechi din judetul Timis
Situată în nord - vestul judeţului Timiş, în centrul triunghiului format de graniţa României cu Ungaria (pe direcţia est - vest) şi Serbia (pe direcţia nord est - sud est) pe de o parte şi linia ce uneşte localităţile Nădlac şi Jimbolia pe de alta parte (direcţia nord - sud), localitatea Dudeştii Vechi (fostă Beşenova Veche) se află la o distanţă de 77,6 km de municipiul Timişoara şi 13,8 km de oraşul Sânnicolau Mare (pe DJ 682). Poziţia matematică a satului este data de următoarele coordonate: meridianul de 26°28‚ longitudine estică şi paralela de 46°03‚ latitudine nordică.
Vecinii satului Dudestii Vechi sunt: oraşul Sânnicolau Mare (cel mai apropiat oraş) la est, comuna Cenad la nord est, comuna Vălcani la sud est, satele Cheglevici şi Colonia Bulgară la nord est, comuna Teremia Mare (cu satele Nerău şi Teremia Mică) la sud şi sud est.
2.Geologie
Dudeştii Vechi se află situat în partea central - vestică a Câmpiei Arancăi - compartimentul cel mai coborât, nord-vestic, al Câmpiei Torontalului (sectorul cel mai vestic al Câmpiei Banatului) care face parte din Câmpia Panonică.
Istoria geologică a Câmpiei Arancăi este strâns legată de evoluţia generala a Sistemului Alpino - Carpatic, întrucât fundamentul Câmpiei Panonice reprezintă un compartiment al acestuia, care s-a scufundat în urma cu aproximativ 70 milioane de ani, în perioada de început a Orogenezei Alpine. Compoziţia petrografică şi structura fundamentului sunt asemănătoare Munţilor Apuseni: calcare si alte roci sedimentare jurasice si cretacice, şisturi cristaline şi roci vulcanice (bazalte ,andezite) care apar la suprafaţă în Munţii Zarandului şi Metaliferi.
Fundamentul, cutat, este acoperit cu o cuvertură de roci sedimentare cu grosimi de 1000 - 3000 m şi compoziţie asemănătoare Bazinului Transilvaniei: nisipuri, pietrişuri, argile, calcare si gresii. Toate accesate au luat naştere prin acumularea - strat peste strat - a materialelor erodate şi transportate de râuri din aria montană învecinată (Munţii Apuseni şi Munţii Banatului).
Natura materialului sedimentar oferă informaţii preţioase referitoare la caracteristicile mediului (mai ales clima), perioadei când a fost depus. De exemplu, depozitele nisipoase si argilo-nisipoase sarmaţiene (în urmă cu circa 7 - 5 milioane ani) atestă existenţa unui climat cald şi secetos, care a favorizat descompunerea chimică a rocilor şi fărâmiţarea lor. În perioada următoare, în panonian, abundente au fost pietrişurile şi formaţiunile grosiere - semn al intensificării eroziunii torenţiale (proces ce corespunde unui climat umed concomitent cu mişcările de înălţare a Carpaţilor). În această perioadă geologică s-a produs şi înălţarea Bazinului Panonic, urmată, apoi, de drenarea mării interioare ce-l acoperea.
La început cuaternarului (0 - 1 mil. ani), numai porţiunile mai joase erau acoperite de ape. Sedimentele au caracter lacustru în partea inferioara a acestui etaj stratigrafic, iar în cadrul secvenţei finale (mai recente) au o structură haotică, imbricată - asemănătoare depozitelor depuse de torenţii şi apele de şiroaie la baza versanţilor (semn al apropierii uscatului permanent). Depozitele din holocen (minus 10 000 ani - actual) au un evident caracter fluvio-lacustru: mâluri, argile şi nisipuri fine. În mare parte, această câmpie a constituit o deltă, un spaţiu în care cursul Mureşului a oscilat, când spre sud est (traseul Arancăi), când spre nord vest (actualul curs între Periam şi Szeged).
Depozitele sedimentare de suprafaţă sunt constituite, în partea estică a hotarului localităţii, din loess (rocă prăfoasă şi poroasă, de origine eoliană), prafuri şi luturi loessoide. În est şi sud-vest, spre Cheglevici şi Valcani, predomină argilele gonflante (îşi măresc volumul în condiţii de umiditate, iar în lipsa acesteia se restrâng, formând crăpături). Textura fină, predominant argiloasă a sedimentelor de suprafaţă împiedică infiltrarea apei - fapt pentru care în trecutul istoric (până la construirea primelor sisteme de desecare în secolul al XVIII-lea), acest spaţiu a fost supus frecvent înmlăştinirilor. Aici un factor important l-a constituit nivelul ridicat al pânzei freatice, care - în perioadele ploioase - se unea cu nivelul de infiltrare a apelor de la suprafaţă şi favoriza băltire apei pe suprafeţe întinse. Din secolul al XVIII-lea şi până în prezent a fost construit şi întreţinut un sistem de canale de desecare şi drenaj care a avut ca efect coborârea nivelului apei freatice. Odată cu aceasta, argilele din partea sud-vestica a hotarului localităţii au suferit un proces de uscare, urmat de reducerea volumului şi - implicit - de conturare a unor mici areale de lăsare a pământului cu până la 0,5 m.
Din punct de vedere tectonic zona studiată se circumscrie Grabenului Sânnicolau Mare (arie de afundare a scoarţei terestre) care este delimitat la est de falia Nadlac - Timişoara - Şag - Jebel, cunoscuta prin activitatea ei seismică. La vest, grabenul este delimitat de o falie activă orientata nord est - sud vest, cu epicentre la Sânnicolau Mare şi Dudeştii Vechi.
3.Relieful
Privită în ansamblu, Câmpia Arancăi are un aspect monoton, de câmpie joasă, cu interfluvii largi şi drepte, întrerupte, în unele locuri, de movile înălţate, în medie, cu 2 - 3 m deasupra nivelului general al câmpiei. Altitudinea, pe raza localităţii Dudeştii Vechi, oscilează între 80 şi 82 m în est şi 78-80 în vest şi sud-vest. Aceste diferenţe de altitudine se datorează unui areal de afundare a scoarţei terestre în zona Szeged - Csongrad. Cele mai mari altitudini (circa 82 - 83 m) sunt atinse la nivelul „movilelor”. Originea acestor ridicături este, fie antropică (tumuli neolitici), fie structurală (prezenţa în subsol a unor „sâmburi” de argile nisipoase mai tari, sau „umflări” locale ale argilei, datorate unui nivel freatic local mai ridicat).
Formele negative de relief sunt reprezentate de albii părăsite, canale, precum şi adâncituri datorate, fie spălării argilei şi carbonaţilor de calciu şi magneziu (cu formarea unor microdepresiuni de ordinul zecilor de centimetri, care favorizează stagnarea apei în mijlocul câmpului), fie tasării loessului (rocă poroasa şi friabilă, prezentă în partea estică a hotarului localităţii). Adâncimea medie a acestor forme de relief variază de la 0,5 la 2 m, iar suprafaţa lor, de la câţiva ari la ordinul hectarelor.
Morfometria Adâncimea fragmentarii reliefului exprimă atât gradul de adâncire al văilor în nivelul general al câmpiei, cât şi amplitudinea înălţimilor faţă de acesta. Valoarea medie a acestui indicator este de circa 2 m, iar panta medie a suprafeţelor de teren variază între 0 si 0,8 m/km. Densitatea fragmentarii reliefului, care exprimă raportul dintre lungimea văilor respectiv a canalelor şi suprafaţa teritoriului studiat, este de circa 0,2 - 1 km/km˛ la sud de Aranca şi 1-2 km/km˛ la nord de aceasta. Importanţa prezentării acestor indicatori morfometrici constă din faptul că primii doi - adâncimea fragmentarii reliefului şi panta - ne oferă o imagine asupra capacităţii de scurgere a apei, iar ultimul se refera la posibilitatea drenării apei spre exterior. Putem, de aici, desprinde concluzia că suprafaţa reliefului - în general plan - favorizează mai mult băltirea decât scurgerea apei, iar capacitatea de drenaj natural a excesului hidric de la suprafaţă, ca şi a celui de adâncime (datorat ridicării nivelului freatic) sunt foarte slabe - drept pentru care, încă din secolul al XVIII-lea s-au efectuat lucrări de canalizare şi drenare care să amelioreze acest neajuns.
Morfografia, adică, aspectul şi natura formelor de relief, cuprinde următoarele tipuri: luncile şi formele asociate lor, interfluviile (câmpurile dintre râuri şi canale), relief petrografic (tipuri de relief condiţionate de natura, rocii pe care sau grefat), relief biogen (microforme create de animale, cum sunt muşuroaiele de cârtite sau cărările făcute de animale) şi relieful antropic (excavaţii şi ridicături create de om).
Albia minoră sau canalul de scurgere al Arancăi s-a format prin adâncirea unei foste albii a Mureşului. Malurile acesteia, late de circa 20 m sunt slab consolidate, din cauza rocii argiloase şi argilo-nisipoase în care au fost săpate. Adâncimea albei minore este de circa 1 - 1,5 m, din cauza debitului mic al apei şi depunerii de aluviuni. Caracteristici sunt, însă, meandrele, care ajung frecvent la amplitudini de 300 şi chiar 1000 m.
Lunca Arancăi , cu lăţimi de până la 8 km, este aproape perfect orizontală, iar marginile sale au poziţie asimetrică fată de firul apei. De fapt, întreaga câmpie este o luncă creată de divagările Mureşului şi Arancăi. Inclusiv câmpurile dintre cele două râuri reprezintă parte componentă din Lunca Arancăi, respectiv a Mureşului.
Interfluviul (câmpul) dintre Mureş şi Aranca, numit de geograful Vintilă Mihăilescu „Câmpul Sânnicolaului”, corespunde spaţiului dintre Lunca Arancăi la sud şi Lunca Mureşului la nord. Suprafaţa lui (acoperită cu loess înspre Sânnicolau Mare şi mâluri consolidate înspre Cheglevici şi Cenad) se înalţă cu aproximativ un metru deasupra celor două lunci. Aici, terenul, brăzdat de foste braţe de despletire şi meandrare, este supus mai rar inundaţiilor, datorită, aspectului său uşor bombat şi rocilor poroase din substrat.
La sud de Aranca (spre Teremia) şi spre sud-vest (spre Valcani) interfluviile (câmpurile), deşi uşor înălţate, mlăştinoase (pe care s-a format solul numit „lăcovişte asfaltoidă”) şi argiloase (argile smectice - care crapă şi se întăresc la secetă). Acestea favorizează băltirea apei, mai ales că în aceste locuri (mai ales la hotarul cu comuna Valcani) sunt frecvente microdepresiunile (largi de 10-100m şi adânci de 0,5 - 1m).
Relieful petrografic cuprinde mici forme care au luat naştere datorită însuşirilor rocii pe care apele şi vântu le-a sculptat. În această categorie intră crovurile dinspre Sânnicolau Mare (zona fermei Bucova) care au luat naştere prin tasarea (îndesarea) loessolui. În aceeaşi rocă, poroasă, apele de infiltraţie depun concreţiuni de calcar, cu diametru de circa 1 cm numite „păpuşi de loess” sau „broboane”.
Relieful biogen, cu durată de existenţă scurtă prezintă dimensiuni reduse, dar are influenţă în regimul apelor de la suprafaţa solului. De pildă, muşuroaiele de hârciogi şi cârtiţe, dacă intersectează micile făgaşe de pe suprafaţa câmpului, întârzie scurgerea apei de ploaie şi favorizează acumularea de material pământos în spatele lor, influenţând negativ calitatea terenurilor agricole. La fel, cărările de animale (dacă sunt grupate) dar mai ales râmăturile de mistreţ, deşi puţin adânci şi cu existenţă cel mult sezonieră, favorizează strângerea apei (factor care, aici, are o importanţă deosebită în derularea proceselor din sol, precum şi în dezvoltarea învelişului vegetal).
Formele de relief antropic sunt de două tipuri: negative (canale, excavaţiile rezultate în urma exploatării nisipului sau a argilei, urmele de vehicule) şi pozitive (digurile, movilele făcute de om în timpuri preistorice). Dintre formele negative, canalele au fost create în mod deliberat, iar influenţa lor asupra mediului poate fi controlată, pe când „gropile de împrumut” pentru pământ, argilă sau nisip, precum şi urmele lăsate de vehicule creează efecte necontrolate şi nedorite asupra calităţii terenurilor agricole (băltiri, cu întreg cortegiul de efecte negative ale acestora: dezvoltarea vegetaţiei hidrofile, distrugerea humusului şi îmbogăţiri locale în săruri aduse de apă din zonele învecinate, etc.). În ceea ce priveşte canalele, cele mai multe se află pe câmpurile de la sud de Aranca (145,5 km lungime totală, inclusiv canalele secundare de drenaj). În sectorul vestic şi nord-vestic, lungimea totală a acestora este mai mică (105 km împreună cu cele situate pe raza localităţilor Cherestur şi Cheglevici).
4.Clima
Clima Câmpiei Aranca este temperat - continentală, cu influenţe vest-europene şi submediteraneene. Primele se resimt prin predominarea curenţilor de aer vestic şi nord vestic şi reducerea contrastului climatic dintre iarnă şi vară, iar influenţele submediteraneene, determinate de curenţii de aer sud-vestici dinspre Marea Adriatică, determină o „îmblânzire” a rigorilor iernii.
Temperatura medie anuală la cea mai apropiată staţie este de 10,8° C, cantitatea medie de precipitaţii este relativ redusă (544,3 mm), iar numărul de zile ploioase este redus în cursul anului (sub 110 zile). Aceste valori probează caracterul arid, de stepă, al climatului din această zonă. Graficul variaţiilor de temperatură în cursul anului indică o medie multianuală de -1,7° C pentru luna ianuarie şi 21,7° C pentru iulie De la această medie, există abateri: - 6,4° C în februarie 2003 şi +24,6° C în august 2003.
Îngheţul continuu al solului se înregistrează numai în intervalul 25 decembrie - 25 ianuarie, ceea ce dă culturilor de cereale un avans în dezvoltare de circa trei săptămâni, faţă de Dobrogea sau Câmpia Română. Primăverile, deşi sunt mai timpurii decât în alte regiuni ale ţării, sunt „capricioase”, fiind semnalate, adeseori, invazii de aer rece dinspre nord-est în a doua jumătate a lunii martie sau în aprilie. Aceste scurte perioade de îngheţ produc pagube mai ales pomilor fructiferi şi întârzieri în efectuarea lucrărilor în cultura porumbului şi a legumelor (Ianoş şi colaboratorii, 1997).
Verile, deşi au medii termice moderate, au perioade când creşte frecvenţa zilelor cu temperaturi mai mari de 32° C la amiază - periclitând calitatea recoltelor de toamnă. Acest lucru este accentuat, în partea de vest şi sud-vest a hotarului localităţii,de natură argiloasă a solului, care se strânge şi formează crăpături largi.
Toamna este mai lungă şi prezintă perioade când mediile zilnice depăşesc 20° C, favorizând executarea în bune condiţii a lucrărilor agricole specifice sezonului (arat, recoltat). Regimul precipitaţilor în timpul anului prezintă oscilaţii importante în cursul anului. În medie, numărul de zile cu precipitaţii este de sub 110, iar cele mai multe se produc în lunile mai-iunie şi noiembrie-decembrie. Cel mai scurt aste intervalul ianuarie-martie, relativ prin cantităţile foarte reduse de zăpadă.
Regimul vânturilor în colţul nord-vestic al Banatului se caracterizează prin pondere ridicată a vânturilor din nord-est (12 %) şi sud-est (18,4 %). Primele au înclinaţii mai ales în timpul verii (care, astfel, devin mai „blânde” sub aspect termic). Vânturile de sud-est bat, de regulă, în timpul iernii. Un fenomen climatic deosebit îl reprezintă inversiunile termice din timpul iernii, cu formarea aşa numitelor „lacuri de frig”. Acestea se produc din cauza nivelului coborât şi formei de covată al câmpiei, fapt ce favorizează stagnarea aerului rece (şi greu). Din acest motiv, media temperaturilor de iarnă este mai coborâtă aici (- 1,7° C) faţă de alte zone învecinate (Arad, - 1,1° C sau Jimbolia , - 1,5° C).
5.Apele
a. Apele subterane:
Apele subterane se împart în două categorii: ape freatice şi ape subterane.
• Apele freatice, alimentate direct prin infiltrarea apei de la suprafaţa solului (provenită la rândul ei din precipitaţii, topirea zăpezilor infiltrări din râuri şi canale) sunt situate la adâncimi reduse: 0,5 - 3 m. Dată fiind suprafaţa aproape orizontală a câmpiei scurgerea lor este lentă sau chiar pot fi stagnante. Din această cauză, atunci când nivelul acestora este ridicat, circulaţia lor este foarte anevoioasă şi înceată. Consecinţele sunt cunoscute locuitorilor, prin impactul lor negativ: salinizarea solurilor, igrasia la clădiri, urcarea apei în pivniţele caselor, etc. Aceste ape nu sunt bune pentru folosinţa casnică, din cauza conţinutului ridicat de săruri şi substanţe organice din sol, infestării cu dejecţii animale şi îngrăşăminte chimice, etc. Duritatea apei din acest orizont este mare (25 - 35 grade hidrometrice, faţa de 15 grade hidrometrice cât au apele freatice la Teremia Mare), iar gustul lor, de obicei, este amar. Principalele săruri conţinute sunt clorura şi carbonatul de sodiu, la care se adaugă compuşi ai calciului şi magneziului.
• Apele de adâncime au caracter ascensional şi cuprind mai multe orizonturi situate la adâncimi de 40 - 200 m. Direcţia lor de curgere este aproximativ pe direcţia est - vest. În partea nordică şi nord estică, direcţia de drenaj este nord - sud, potrivit înclinării stratelor care le înmagazinează (pietrişuri, nisipuri, prafuri şi loessuri nisipoase, etc.). Atât acoperişul, cât şi patul stratelor acvifere sunt constituite din argilă (rocă impermeabilă). Apele de adâncime constituie singura sursă de apă potabilă pentru locuitorii satului Dudeştii Vechi. Din punct de vedere al compoziţiei chimice, acestea se încadrează în categoria apelor dulci, bicarbonatate. Dintre sărurile conţinute menţionăm carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, sulfura de fier, clorura de fier, etc.
• O altă categorie a apelor subterane întâlnită pe teritoriul localităţii o constituie apele termale. Ele au fost puse în evidenţă, prin foraje, la Beba Veche (la 2760 m şi 2123 m adâncime), Cherestur (2029 m adâncime), Sânnicolau Mare (la 2000 m adâncime) şi la Teremia Mare. Prezenţa lor este legată, pe de o parte, de grosimea scăzută a scoarţei terestre în acest areal, iar pe de altă parte, de existenţa unui sistem de fracturi şi falii. Temperatura acestor ape termale este de 90ş C la Cherestur, 54ş C la Sânnicolau Mare, 51ş C la Beba Veche, iar debitul lor variază între 208 m3/24 ore la Beba Veche, 916 m3/24 ore la Sânnicolau Mare şi 1728 m3/24 ore la Cherestur.
b. Apele de suprafaţă
Sunt reprezentate de râul Aranca şi de canale. Râul Aranca izvorăşte din Câmpia Vingăi, aproape de albia Mureşului, între localităţile Felnac la est şi Sânpetru German la vest. Pe teritoriul ţării noastre străbate o distanţă de 108 km, drenând o suprafaţă de 1016 km2. Panta albiei este însă foarte mică, aproape de orizontală - drept pentru care cursul râului este foarte sinuos, cu multe meandre, despletiri şi braţe părăsite. Cursul Arancăi a fost racordat la un sistem de canale construit în scop de desecare şi eliminare a excesului de apă de la suprafaţa solului. Pe teritoriul satului Dudeştii Vechi cel mai important este canalul Aranca - Mureş, cu o lungime de 17,5 km şi lăţime de 31,28 m. Malurile acesteia au fost îndiguite pe o lungime de 10 km. Alte canale situare în apropierea satului sunt: Canalul Cociohat, situat la vest (lungime 20 km, lăţime 18 m), Canalul Mureşan şi Canalul Ţiganca. Debitul natural al Arancăi oscilează în jurul valorii de 2 m3/s. Prin priza de apă de la Periam se asigură un debit de 3 m3/s prin pompare, din Mureş. Geneza acestui râu este legată de modificările de curs ale Mureşului în ultimii 10.000 ani. Albia actuală a Arancăi reprezintă, de fapt un curs vechi, părăsit al acestuia.
6.Vegetaţia
Vegetaţia de pe teritoriul comunei Dudeştii-Vechi se încadrează,în cea mai mare parte,în zona de silvostepă (pajişti naturale,cu porţiuni restrânse de pădure, arbori izolaţi şi tufişuri), deşi unii autorii o încadrează la zona de stepă (de pildă, Atlasul Geografic General, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974). În trecutul istoric, terenurile împădurite ocupau suprafeţe mult mai mari, dar au fost defrişate, (cum s-a întâmplat cu pădurea dintre Dudeştii Vechi şi Sânnicolau Mare).
În funcţie de caracteristicile acesteia ,determinate de mediul de viaţă ( soluri, prezenţa cursurilor de apă, intervenţia omului, prin arături, păşunat sau lucrări de ameliorare a terenurilor, etc. ), vegetaţia de pe teritoriul localităţii Dudeştii-Vechi se poate împărţii în mai multe categorii:
• Vegetaţia lemnoasă Aceasta este reprezentată de tufişuri şi arbori care s-au dezvoltat pe terenuri reproductive, în lungul canalelor, a şanţurilor şi a căilor de comunicaţii (drumuri, cale ferată) .Dintre speciile caracteristice amintim: plopul, salcia, salcâmul, stejarul de câmpie, ulmul, alunul, măceşul, porumbarul, liliacul sălbatic (aici adus de om), lemnul câinesc, etc.
• Vegetaţia ierboasă În lungul Arancăi se dezvoltă pajişti de luncă,cu ierburi de talie mare cum sunt: păiuş,golomăţ, coada vulpii, talpa gâştei, iarba creaţă, urzica vie, coada calului, rostopasca, sânziene, sunătoare, busuioc, etc. La acestea se adaugă viţa sălbatică, curpenul, murul, etc. Pe câmpuri (interfluvii) s-a dezvoltat o vegetaţie ierboasă adoptată la condiţii de secetă: iarba vântului, firuţă, lolium, trifoi alb, colilie, ciulin, mătrăgună, scai vânăt, podbal, coada vulpii, coada şoricelului, etc. Pe sărături şi pe lăcoviştile sărăturate, creşte muşeţelul, sărăţica, pătlagina, pelinul, pirul, menta de sărătură, etc.
• Vegetaţia din arealele mlăştinoase este reprezentată prin: buzduganul apelor, costreiul de apă, rogoz, pipirig, piciorul cocoşului, etc. Pe canale se dezvoltă o floră specifică, reprezentată prin: nuferi, trestie, papură, săgeata apei, lâna broaştei, mătasea broaştei, broscariţă, salcie, răchită, etc. În câmpurile cultivate apar o varietate de buruieni, cum sunt: pirul, troscoţelul, costreiul, ştirul, neghina, pălămida, trifoiul alb, macul roşu, albăstriţa, osul iepurelui, brusturele, bozul, etc.
7.Fauna
Repartiţia geografică şi componenţa specifică a faunei Câmpiei Arancăi se află în legătură directă cu factorii de mediu care asigură animalelor condiţiile de viaţă (hrană, adăpost), precum şi cu intensitatea cu care omul a intervenit prin vânătoare, distrugerea habitatului, măsuri de eliminare a unor specii considerate dăunătoare (şoarecii de câmp, ciorile, păsările prădătoare, etc.)
1. Fauna terestră prezintă elemente specifice Europei Centrale (lupul, vulpea, mistreţul, etc.), dar şi elemente specifice stepei (popândăul, cârtiţa, căţelul pământului, etc.). Mamiferele sunt reprezentate prin rozătoare (popândău, hârciog, căţelul pământului, şoarecele de câmp, şoarecele comun, iepurele), ierbivore (căprior), carnivore (lupul, dihorul, nevăstuica) omnivore (vulpea, mistreţul). Vulpea are un comportament alimentar diferenţiat în funcţie de sezon (în anumite perioade ale anului se comportă ca animal prădător). Păsările sunt reprezentate prin: prepeliţă, potârniche, graur, fazan, cioara de semănătură, corbul, dropia (rară), spârcaci, cârstei de câmp, ciocârlia de stol, cuc, etc. Dintre păsările prădătoare amintim: eretele, şorecarul mare, bufniţa. Reptilele sunt reprezentate prin: guşter, şopârla comună, şopârla de nisip, şarpele de casă, broasca ţestoasă de uscat, broasca ţestoasă de apă. Amfibienii sunt prezenţi atât prin specii terestre: broasca râioasă verde, broasca săpătoare. Insectele sunt numeroase ca număr şi diversitate de specii. Dintre acestea cele mai comune sunt: lăcusta, călugăriţa, greierele, scarabeul, gândacul ghebos, şofrănelul, fluturele amiral, fluturele de sidef, etc.
2. În lunca Arancăi şi - au găsit adăpost printre răchitişuri şi trestii o seamă de specii din fauna de câmp (prezentată mai sus), dar şi o mare varietate de alte păsări care trăiesc pe baza abundenţei de insecte şi de larve ale acestora (care trăiesc în apă sau pe lângă apă). Dintre acestea menţionăm: albinărelul, lăstunul de mal, codobatura. În zăvoaiele de pe malul apei trăiesc: mierla de apă, privighetoarea, dumbrăveanca, piţigoiul pungaş, etc.
3. În bălţi şi pe canalele cu apă liniştită se întâlnesc: vidra (foarte rar), raţa mică, raţa mare, gâsca sălbatică, găinuşa de baltă, egreta mică, egreta albă, stârcul cenuşiu, etc.
4. Fauna acvatică se împarte în două mari categorii: fauna din râuri şi canale cu apă curgătoare şi fauna din apele stagnante stătătoare (bălţi, unele canale). Fauna din râuri şi canalele cu apă curgătoare corespunde în ca mai mare parte zonei bibanului. Aceasta este caracterizată prin: viteza mică a curentului, apă liniştită şi tulbure, mari variaţii de temperatură şi nivel în cursul anului (iarna apele îngheaţă, iar vara pot seca). Dintre speciile caracteristice menţionăm: babuşca, bibanul, ghiborţul, ştiuca, obleţul, bibanul - soare, somnul pitic, carasul, crapul, roşioara, etc. Dintre raci, amintim Astacus astacus. Mâlurile de fund şi mâlurile nisipoase constituie mediu de viaţă propice pentru specii de viermi şi moluşte: Polymitarcis vigo, Gonphus, Unio carassus, Unio pictorum, Pseudonatna complanata. Bălţile temporare constituie un mediu prielnic, fie pentru reproducere (larve de insecte şi viermi, broaşte), fie pentru habitat (cazul unor viermi şi alte organisme inferioare cu perioadă scurtă de viaţă). Bălţile permanente şi semipermanente din terenurile de luncă sunt alimentate periodic prin revărsarea râului. Ele adăpostesc specii care le întâlnim şi în apa Arancăi.
8.Solurile si calitatea terenurilor agricole
Terenul agricol al comunei Dudeştii-Vechi se constituie din următoarele categorii de folosinţă: arabil (93,6%), păşuni (7,6%), fâneţe (92%), livezi (0,08%) şi neproductiv (0,52%). În cea ce priveşte soluri care se întâlnesc pe teritoriul Dudeştii-Vechi , următoarea clasificare acoperă cea mai mare parte a tipurilor de sol:
Clasa cernisoluri
• Tipul cernoziom
Cernoziomurile sunt soluri care se recunosc uşor în teren prin culoarea întunecată, aproape neagră, a orizontului superficial. Dintre caracteristicile fizice si agrochimice ale acestora, amintim: conţinutul mare de humus (3 - 4%), reacţie moderat alcalină la suprafaţă, conţinutul mare în nutrienţi (fosfor, azot, potasiu), compactitate (tărie) slabă, porozitate moderată. Aceste soluri ocupă suprafeţe compacte în partea de est şi nord est a teritoriului localităţii.
Condiţiile locale au favorizat dezvoltarea unor procese cum sunt sărăturarea şi gleizarea. Ultimul este determinat de urcarea nivelului apei freatice, cu efect negativ asupra fertilităţii acestora. Favorabilitatea acestor soluri pentru folosinţa „arabil“ variază în funcţie de plantele cultivate şi în funcţie de intensitatea proceselor mai sus menţionate. De pildă, pentru trifoi şi cartof, cernoziomurile afectate de urcarea nivelului freatic se încadrează în clasa a III-a, iar pentru porumb si legume, în clasa a II-a (Ianoş şi colaboratorii, 1997).
Prezenţa sărurilor are efect negativ asupra culturilor de porumb (clasa a VI - a), cartof si trifoi (clasa a VII - a). Pentru grâu, orz şi sfeclă, acest sol se încadrează în categoria a IV - a.
• Hidrisolurile sau lăcoviştile
Acestea sunt condiţionate de nivelul ridicat al apei freatice care provoacă înmlăştiniri. Au proprietăţi chimice apropiate de cernoziomuri, dar sunt mult mai compacte (în stare uscată au rezistenţă mare la arat), au porozitate redusă şi favorizează băltirea apei la suprafaţă. În afară de acestea folosirea lor în scop agricol este împiedicată şi de prezenţa, în diferite proporţii, a sărurilor. Acestea din urmă provin prin depunere din apa freatica.
• Clasa salsodisoluri (soloneţuri , sărături)
Aceste soluri sunt uşor de recunoscut în natură, prin faptul că, fiind îmbogăţite în săruri, sunt acoperite cu vegetaţie săracă, compusă din muşeţel, pirş şi sărăţică. Originea sărurilor conţinute o găsim în depunerile repetate ale carbonatului şi a clorurii de sodiu din apa freatică. Aceasta, în perioadele de uscăciune urcă, prin porii capilari ai solului până aproape de suprafaţă unde se evaporă instantaneu şi lasă în urma ei încărcătura de săruri avute în soluţie. De obicei sărăturile sunt compacte, lutoase şi dau rezultate slabe, dacă sunt cultivate cu porumb, trifoi sau cartof. Producţii mai bune dau la soia şi floarea soarelui. Din fericire, ponderea lor este redusă în cadrul localităţii. Ele apar izolat, pe suprafeţe mici, intercalate cu alte tipuri de soluri.
• Clasa pelisoluri
1. Tipul vertosol
Aceste soluri se întâlnesc în vestul şi sud - vestul localităţii, înspre Cheglevici şi Valcani. Se recunosc în teren, prin faptul că sunt constituite din argilă gonflantă, care crapă la secetă şi se umflă în condiţii de umiditate excesivă. Pentru a fi prelucrate agricol, trebuie urmărită atent perioada de optim al umidităţii, întrucât în stare uscată sunt extrem de dure iar în stare umedă sunt cleioase şi provoacă împotmolirea utilajelor (tractoare, pluguri, combine de recoltat, etc.) Datorită cantităţii mari de humus, azot şi fosfor pe care o conţin, aceste soluri sunt bune pentru cultura grâului, însa proprietăţile lor fizice le fac improprii pentru cartof şi rădăcinoase.
2. Clasa protisoluri
Aceste sunt soluri subţiri, slab dezvoltate, care apar, fie în zonele inundabile din lunci aluviosoluri), pe mâlurile şi nisipurile aduse de râu, fie pe grămezile de pământ şi gunoi de la marginea localităţii, precum şi pe diguri (entiantrosoluri sau soluri transformate de om). Fertilitatea lor este redusă din cauza stadiului incipient de dezvoltare (nu au avut timp să înmagazineze substanţe nutritive).
Principalii factori care limitează folosirea agricolă a solurilor pe teritoriul localităţii Dudeştii-Vechi sunt: salinizarea (sărăturarea), compactitatea (pe solurile grele, argiloase), excesul de apă la suprafaţă (băltiri) şi excesul de apă din adâncime (determinat de urcarea nivelului apei freatice). Uneori, apa care se înfiltrează de la suprafaţă se uneşte cu apa din orizontul freatic. În acest caz, ţinând cont de panta extrem de redusă a câmpiei, singura posibilitate de eliminare a excesului de apă este, evaporarea (pe cale naturală) sau săparea unor rigole de scurgere. Printre lucrările ameliorative şi de îmbunătăţiri funciare care se impun, menţionăm: amendări cu gips şi calcar, aplicarea de îngrăşăminte naturale (masă verde sau gunoi de grajd) pe terenurile degradate prin eroziune şi destructurare (mărunţire, siltizare), drenarea excesului de apă prin canale, spălarea sărurilor, ţinerea sub control a nivelului freatic, etc.
Calitatea terenurilor agricole din Dudeştii Vechi a avut mult de suferit în ultimele decenii din cauza defrişării aproape totale a tufişurilor şi a zăvoaielor de pe lângă canale şi cursuri de apă, aplicarea neraţională a îngrăşămintelor şi substanţelor chimice (a determinat distrugerea microorganismelor din sol, care contribuiau la transformarea materiei organice în humus), poluarea cu diverse substanţe, aplicarea unei agrotehnici neadecvate (arături „ pe moale”, irigarea sub presiune care determină distrugerea, prin fărâmiţare, a structurii solului), etc.
Prof. Constantin Kalcsov
Colaboratori elevi:
Topciov Cristian;
Bratan Gheorghe;
Leban Anca;
Ianţoc Ioan;
Babuşcov Dragan.
Comuna Dudesti Vechi din judetul Timis
Din trecutul acestor meleaguri
Nu e uşor lucru să reconstitui istoria umanităţii în general, sau a unor anume zone, în particular. De aceea consider că istoria este o ştiinţă grea, totuşi, deoarece faptele şi fenomenele din trecut sunt cunoscute indirect prin intermediul unor izvoare istorice. Acestea trebuie studiate, analizate, şi aranjate ca la un puzzle, ca să obţii ceva să corespundă adevărului istoric. Pentru anumite perioade istorice sunt foarte bine venite unele izvoare istorice scrise(diferite scrieri, hărţi , monede, acte diplomatice, date epigrafice etc.), dar pentru perioadele mai vechi ,de dinaintea inventării scrisului, singurele posibilităţi de reconstituire a trecutului sunt izvoarele istorice nescrise( numite şi izvoare arheologice). Acestea pot fi: foste aşezări umane ,necropole ,cetăţi şi valurile de apărare din jurul lor , diferite depozite de unelte,arme, ceramică ,obiecte de podoabă , unele movile (de pământ sau piatră) etc. Acestea pot fi descoperite cu totul întâmplător din motive naturale (surparea unor maluri de râuri , aducerea lor de ape, incendii de pădure ,secarea unor bălţi ,ape ,lacuri,etc.) sau în urma unor activităţi umane diverse; a doua modalitate ştiinţifică de a intra în posesia unor izvoare arheologice şi care pot fi studiate corespunzător este săpătura arheologică organizată. Şi deoarece în localitatea noastră(deşi stăm foarte bine faţă de alte locuri vizavi de cercetările arheologice) mai există şi destui în afara problemei ,”şmecheri” care cred că singurul scop al cercetării arheologice este găsirea lui „Attila”(de mirare că au auzit şi de acesta) mă văd nevoit să redau explicarea termenului de „arheologie” (conform Dicţionarului explicativ al limbii române moderne):
„ARHEOLOGIE = ştiinţa care studiază felul de viaţă şi cultura popoarelor antice, pe baza urmelor materiale păstrate .”
Localitatea Dudeştii Vechi (fosta Beşenova Veche = Star Bisnov) se află situată în partea de vest a judeţului Timiş , la
Condiţiile prielnice de trai ale zonei şi apropierea de marile culoare de migraţie reprezentate de văile marilor râuri Mureş şi Tisa au făcut ca aceste locuri să fie locuite de oameni din cele mai vechi timpuri. De aceea, zona este (surprinzător pentru mulţi) extraordinar de bogată în vestigii arheologice şi ar fi de lucru mulţi ani de acum înainte pentru fi studiate toate siturile arheologice. Pentru a putea face cercetări arheologice îţi trebuie putere de muncă,dârzenie, adaptabilitate la condiţiile de mediu,mult studiu ,pricepere, fantezie şi în primul rând multă, multă pasiune. Primele cercetări arheologice ale zonei au fost efectuate de către Kislegi Nagy Gyula,între 1899 şi 1907.Desigur ,atunci arheologia era la început, s-au făcut multe greşeli, dar trebuie totuşi subliniat efortul şi pasiunea acestui prim arheolog „amator“ al zonei.
În lucrarea „Banatica” -9, publicată
"Dudeştii Vechi"
1) Movilă de pământ cu diametrul de
2) La cca.
3) La
4) La
5) La nord de cursul Arancăi , la
6) La
7) La
8) Movilă de pământ amplasată la cca
9) Movilă de pământ amplasată la
10) La cca. 2,
În afara movilelor menţionate, în hotarul comunei Dudeştii Vechi, Kislegy Nagy Gyula a mai executat cercetări în câteva movile de pământ pe care nu le-am putut identifica;tumulul III, în care dezveleşte un mormânt, descoperă urme de locuinţe şi abandonează cercetările din cauza pământului tare ; tumulul IV, în care nu găseşte nimic, abandonează săpătura din cauza pământului tare, tumulul V, în care găseşte 3 morminte de inhumaţie în inventarului unuia, aflându-se o sabie lungă de
Satul Cheglevici (com. Dudeştii Vechi)
La cca.
Valcani(comună, judeţul Timiş)
1) La cca.
2) La cca.
3) La cca.
Bukova(pustă–jud.Timiş) – aproximativ la jumătatea distanţei dintre Dudeştii Vechi şi Sînnicolau Mare, în stânga şoselei.
Identificarea movilelor de pământ (tell-uri şi tumuli), cercetate aici între 1899 şi 1907, de către Kislegy Nagy Gyula, nu este posibilă, din păcate,în actualul stadiu de încercare de reconstituire a activităţii acestui arheolog amator.
1) Bukova I–O movilă având cota 85 numită HUNCA MARE în dreapta drumului Sânnicolau Mare–Dudeştii Vechi, lângă drum, pe care Nagy efectuează săpături cuprinzând o suprafaţă de
2) Bukova II–La
3) Bukova III–Movilă amplasată la
4) Bukova IV–Movilă amplasată la hotarul pustei Bukova cu hotarul (de atunci) al Cenadului sârbesc. Avea înălţimea de
5) Bukova V–Movila, cercetată în 1904, se află în punctul de hotar,numit atunci „Vordere Banka”. Cercetările ei au permis dezvelirea mai multor morminte de inhumaţie, deranjate, ce datează din perioada migraţiilor;
6) Bukova VI–Movila, cercetată în 1905, este amplasată la
7) Bukova VII–Movila, amplasată la 40 de paşi de Bukova VI, a fost cercetată în 1905. Sub ea, a fost descoperit un schelet în poziţie chircită, aparţinând probabil perioadei de tranziţie;
8) Bukova VIII–Movilă cercetată în 1906,la cca.
9) Bukova IX–Movilă, cercetată în 1907, amplasată la cca.1100 m. de Hunca Mare, în care Nagy a descoperit un mormânt de inhumaţie cu sicriu, având ca piese de inventar, arme şi piese de harnaşament datate de el, în perioada
„Dudeştii Vechi ( fosta Beşenova Veche)
Se află la
Câteva referiri la descoperirile arheologice în zona Dudeştii Vechi apar şi în lucrarea „Banatul în lumina arheologiei” de Liviu Mărghitan, îndeosebi pentru perioada neolitică. Din câte am aflat prin anii ´80 ai sec. XX, a efectuat o scurtă periegheză prin zonă Răileanu de
Atracţia mea pentru „lucruri vechi” datează din copilărie .Taică-meu, fie iertat, Gjuka Kalcsov, fiind mult timp grădinar
Acestea pot fi :
1) La săparea canalelor de desecare din Ţiganka s-a găsit multă ceramică (cineva din Cenad venea şi aduna);
2) La lucrările pentru construirea unui pod peste „canalul cu dolmă” pe drumul de pământ spre Valcani („Mănenija pać”) s-au găsit mai multe morminte;
3) La săparea canalului mai mic de dinaintea de „canalul cu dolmă” în stânga drumului spre Kociohat, s-a dat de un bordei cu vatră;
4) În grădina de zarzavat a C.A.P., spre Teremia Mică s-au descoperit multe obiecte de ceramică, piatră şi chiar o monedă francă de pe vremea lui Carol cel Mare;
5) La construcţia unui podeţ pe calea ferată spre Sânnicolau Mare, s-au descoperit mai multe vase ceramice cenuşii;
6) În grădina casei cu nr. 217, în timpul unor lucrări gospodăreşti , proprietarul a descoperit un mormânt, de la care a luat o căniţă întreagă de culoare cenuşie, făcută la roată, cu două tortiţe,bombată,cu fundul foarte mic şi gât scurt şi îngust. Înălţimea căniţei este de
7) În timpul unor lucrări de construcţii
8) În grădina casei cu nr. 712 s-a găsit un bordei, cu vatră şi vase ceramice(??);
9) În grădina casei cu nr. 852 s-a descoperit un mormânt(??);
10) În grădina casei cu nr. 1026 s-au găsit multe fragmente ceramice cenuşii;
11) În faţa caselor nr. 461 şi 461/a s-a găsit câte un mormânt(??);
12) În grădina casei nr. 347 s-ar fi găsit cărămizi pătrate (?) şi ceramică (de factură romană şi medievală);
13) În grădinile caselor cu nr. 457,458, 459 s-au găsit fragmente ceramice (de factură romană şi medievală);
14) În faţa caselor cu nr. 524 şi 525 s-au găsit morminte (?);
15) În grădinile caselor cu nr. 621 şi 622 s-au găsit morminte;
16) În grădinile caselor cu nr. 720 şi 721 s-au găsit multe fragmente ceramice medievale,fragmente de cărămizi, dar şi oase ( de la morminte ?);
17) În stânga drumului de pământ spre Teremia Mare, în locul numit „Mânvătă zeme” la săparea unui canal de irigaţie s-au descoperit două morminte care conţineau numai capul defunctului (??) şi câte o ulcică de pământ. Am reuşit să intru în posesia uneia dintre acestea şi ea se prezintă astfel: vas ceramic lunguieţ, fără toarte, cu alveole în buze, prost executat, cu mâna, culoare mată cafenie cu pete negricioase cu înălţimea de
18) În cariera de nisip de dincolo de „canalul cu dolmă”, în stânga drumului spre Kociohat, au apărut câteva morminte deranjate. Am recuperat o mică mărgică neagră şi un vas ceramic mic, cenuşiu, făcut la roată cu următoarele caracteristici: înălţimea de
19) De la diverşi tractorişti, din locuri greu de fixat precis, am adunat multe obiecte din piatră (topoare, dăltiţe, zdrobitoare, pietre de măcinat, etc.); de asemenea o căniţă întreagă din epoca bronzului, cu o toartă care pleacă din buza căniţei ; culoarea este cafenie cu unele zone negricioase iar ca decor, are un brâu în regiunea umărului format din incizii scurte, verticale nu prea adânci, buza căniţei este un pic evazată spre exterior;înălţimea este de
După 1990, mi-am intensificat foarte mult cercetările arheologice de suprafaţă, depăşind zona Dudeştiului. Singur uneori, alteori cu bunul meu prieten Feri Mirciov (foarte pasionat şi el de arheologie ), cu „Maxi” („câine de arheolog”) sau câte un copil, am cutreierat în lung şi în lat toată zona, de
1) primul, în punctul denumit „ Movila lui Deciov” („Dečvata Mugjla”) care este un mare tell neolitic, cultura Starčevo–Criş (mileniul VI–î.e.n.) condus, atunci de, muzeograf Dan Ciobotaru, actualmente director al Muzeului Banatului. Situl, acelaşi care a fost săpat de Kislegy Gyula cu 100 de ani înainte, este unul dintre cele mai importante din tot Banatul românesc pentru perioada neoliticului timpuriu. Muzeograful Dan Leopold Ciubotariu a reuşit să realizeze o colaborare cu un colectiv ştiinţific de
2) Al II-lea şantier arheologic din zona Dudeştii Vechi s-a desfăşurat la un sit la fel de interesant , situat la cca.
- morminte sarmatice de sec.IV.;
- morminte de sec. IX- X;
- morminte de sec. XI- XII.
Atunci au lucrat la şantierele arheologice şi mulţi studenţi (din comună dar şi din alte locuri ) precum şi elevi de-aici :Luka Valcov, Sorin Ştefan, Mişii, Anabella, Meşi, Emy Nacov, Alina Sabliov, Iani Mişcu, Mugurel Ghiuruţan, Ghjuka Maleşcov, Raşi Romanov, Şebi şi Gyura Topciov, Cristi Topciov, Saşa Malimarkov, Sorin Ionescu, Adi Topciov, Gyusi Bratan, Iakci Ronkov, Giovanni, Bogdan, Gyuri Kalapiş, Piri Ciocani şi alţii,a căror nume îmi scapă pentru moment. Au fost vremuri foarte frumoase. Aveam „baza” la „Fundaţie”, mai cu munca, mai cu discuţii, mai cu una-alta, ne distram de minune. Alături de ei eram noi „bătrânii”:Feri Mirciov, Puiu Drăgoi şi eu.
Menţionam un pic mai sus că în decursul anilor de periegheză am identificat aproximativ 100 de puncte arheologice .Ele ar putea fi grupate astfel:
1) Cca. 20 de obiective neolitice ( majoritatea din cultura Starčevo-Criş) unele având şi câte un tell, altele fiind fără;
2) Cca. 30 de puncte din care s-a recuperat material arheologic din epoca metalelor (majoritatea din epoca bronzului, sunt puţine din epoca fierului ). Subliniez că aşezările din epoca bronzului sunt, în majoritatea lor, întinse mai ales pe perioada bronzului timpuriu;
3) Peste 30 de puncte arheologice din epoca romană şi postromană;
4) Peste 10 puncte arheologice de sec. VII-X;
5) Cca. 15 obiective arheologice medievale, predominând cele medievale timpurii, datate cu fragmente de aşa zisele „cazane pecenege” din sec. XI- XII.
Analizând situarea siturilor arheologice, din punct de vedere cronologic, se pot trage următoarele concluzii:
1) Aşezările neolitice sunt situate în zone joase, cu pământ negru, clisos;
2) Aşezările din epoca bronzului ocupă malurile unei văi de ape (astăzi secate), fiind lungi şi înguste;
3) Aşezările din epoca romană şi post-romană ocupă terenurile înalte cu pământ nisipos;
4) Fiecare epocă istorică începe foarte puternic,apoi se cam „stinge”. Exemple: neoliticul timpuriu este foarte bine reprezentat; la fel bronzul timpuriu; de asemenea se găsesc multe aşezări medievale timpurii;
5) Punctele arheologice de sec. VIII – X sunt situate în locuri joase, pe malul unor bălţi sau în luncile joase ale văilor;
6) Aşezările medievale ocupă malurile mai înalte ale văilor interferându-se, de multe ori, cu aşezările de epoca bronzului;
7) Cu mici excepţii punctele arheologice sunt situate chiar lângă, sau foarte aproape de actualele drumuri (de piatră sau pământ). Să fie cu totul întâmplător acest fapt? Nu-mi prea vine să cred. Mai degrabă drumurile par să fi existat din vechime. Din păcate, în ultimul timp,noii proprietari de pământuri, vestiţii „investitori strategici” distrug trecutul. Pe de-o parte folosesc scormonitoare adânci ( 70-
Din cele aproximativ 100 obiective arheologice pe care le-am identificat în această zonă, ar fi câteva după părerea mea, care au o importanţă deosebită (în afară celor două prezentate deja mai sus ):
1) O aşezare medievală foarte întinsă (câteva ha ! ) situată lângă drumul de pământ dintre Dudeştii Vechi şi Colonia Bulgară, la cca.
2) Dincolo de ferma Cociohat, exista o fermă numită Cociohatul Mic. Dincolo de acesta, aproape de frontiera cu Serbia era un pichet de grăniceri (aşa numitul pichet Dudeşti ) .Era foarte bine aranjat, cu apă, curent, dormitoare, cantină etc. În apropierea lui este un platou întins, de câteva ha, ca o insulă înconjurată din toate părţile de locuri mai joase cu cel puţin
3) În apropierea şoselei Dudeştii Vechi–Beba Veche, în dreapta drumului, vizavi de ferma Kanizsa, există un „ring”, loc înconjurat de val şi şanţ de apărare; conturul se vede încă destul de bine, pe cea mai mare parte. are o formă ovală, cu dimensiuni de cca. 250/150 m. Pe o mare parte valul (care a avut foarte probabil palisadă din lemn ) este din pământ foarte ars, distrus de lucrările agricole. În apropiere sunt aşezări din epoca bronzului , şi în interiorul ringului se mai găsesc fragmente ceramice din aceeaşi perioadă, deci, foarte probabil acolo a existat un loc de refugiu fortificat.
4) Spre Teremia Mare, între drumul Teremiei Mici şi drumul Nerăului ,în apropierea de Božinovotu, există o aşezare foarte întinsă (câteva ha) şi bogată care ocupă o „culme” lungă şi îngustă între două zone joase. Aşezarea cuprinde fragmente ceramice, fragmente de râşniţă, diferite unelte din piatră şi chiar câteva obiecte din bronz (ac de păr, 2 sule) din întreaga epoca a bronzului, iar spre capătul dinspre drumul Comloşului se găsesc fragmente ceramice din sec. VIII – X. Din păcate, italianul a scormonit-o bine acum câţiva ani.
5) Spre Valcani, pe malul drept al Arancăi, lângă Hanvă Kanal (canalul lui Han), este situată o aşezare medievală timpurie (cazane pecenege–sec. XI-XII ), pe partea opusă (pe malul stâng al râului), este un loc puţin mai înalt, de vreo 15–20 m în diametru, plin de fragmente de cărămizi medievale timpurii şi urme de moloz. Se pare că aici era biserica satului medieval situat pe celălalt mal al râului Aranca.
6) La vest de Dudeştii Vechi, la cca. 7–8 km, dincolo de canalul Cociohat, la sud de ferma Cociohat la cca. 500–600 m, pe malul unei văi seci, se găseşte o movilă de pământ impunătoare. Diametrul este 70–80 m, înălţimea de cca.
7) În spatele cimitirului situat pe movila din stânga drumului spre Cenad la cca.
Deşi sunt în afara hotarului comunei Dudeştii Vechi, mai menţionez câteva puncte arheologice foarte interesante, pentru a intra în atenţia specialiştilor :
1) La ieşirea din satul Cherestur, în dreapta şoselei Sânnicolau Mare–Beba Veche, este situată o movilă de pământ foarte mare (peste 100m diametru, cca. 3m înălţime, plasată pe malul unui fir de apă ; pe ea se găsesc foarte multe urme arheologice din neoliticul târziu (cultura Tiszapolgar): fragmente ceramice , unelte din piatră, scoici şi oase . Din câte am aflat, prin anii ´70 s-ar fi efectuat ceva săpături arheologice ( ?? ).
2) Dinspre Dudeştii Vechi spre Sînnicolau Mare, în stânga şoselei, în dreptul fermei agricole (dincolo de Bukova, în hotarul Sînnicolau Mare) se află un tell neolitic, cultura Vinča, foarte bogat în materiale arheologic (câteodată apar contururi de locuinţă, unelte din piatră, oase, scoici,fragmente ceramice. Dimensiunile tell- ului : diametrul de peste
3) În stânga şoselei Sînnicolau Mare–Nerău, lângă drumul de pământ spre Tomnatic, în apropierea fermei pomicole, se află un complex format din 4 movile de pământ, formând un romb. Dimensiunile movilelor (numerotate a,b,c,d) sunt următoarele:
- Este situată spre sud, are înălţimea de cca. 4-5m şi diametrul de cca. 30 de metri.
- Situată spre vest; înălţimea de 1 –
- Situată spre nord; înălţimea de 2–2,5 m ; diametrul peste
- Situată spre est; este cea mai aplatizată, înălţimea de 0,5–1m. diametrul de 25–30 m. În apropierea acestui complex de movile se află o aşezare de epoca bronzului.
Deoarece în hotarul comunei Dudeştii Vechi sunt foarte multe movile şi multe nici nu sunt pomenite, altele sunt plasate foarte confuz, le voi menţiona conform studiilor mele, în funcţie de aşezarea geografică a lor .
A.) Direcţia est, în stânga şoselei Dudeştii Vechi–Sânnicolau Mare. Subliniez că în partea dreaptă, spre Aranca, nu se găseşte nici o movilă de pământ.
1.) Mare movilă de pământ (în zona numită „Nă peseka”), situată la cca.2,5km est de sat, la cca. 500-600m nord de şosea, este situată la marginea unui loc mai înalt, nisipos are diametrul de peste
2.) Mică moviliţă de pământ ( tell neolitic–cultura Starčevo–Criş ), situată chiar pe un drum de pământ care merge paralel cu şoseaua , la vreo 150m sud de pct. 1.); are diametrul de cca. 20m şi înălţimea de 0, 5m.
3.) Movilă de pământ cu diametrul de cca. 25–30m şi înălţimea de
4.) Mică moviliţă de pământ (tell neolitic cultura Starčevo–Criş), cu diametrul de cca. 15m şi înălţimea de cca. 0,5m. Este situată în fosta orezărie a CAP–lui, imediat lângă drumul de pământ menţionat la pct.2.).Este
Punctele 1–4 sunt situate în stânga şoselei Dudeştii Vechi–Sânnicolau Mare până la pod. Trecând podul, în stânga este o zonă de teren numită „Bikarnâţătă”, care este încă în hotarul comunei Dudeştii Vechi, apoi urmează ferma Bukova, care aparţine acum de Sânnicolau Mare. În aceste două zone, care sunt loc de păşunat pentru oile fermei, se găsesc mai multe movile :
1.) Movilă de pământ, cu diametrul de cca.
2.) şi 3.) Moviliţe de pământ, cu diametrul de vreo 20m şi înălţimea de 0,5 metri. Situată în apropiere una de cealaltă, pe malul unei mici văi; spre ferma Bukova merge un drum asfaltat, în stânga perpendicular pe şoseaua Dudeştii Vechi–Sînnicolau Mare. Dincolo de fermă drumul este din pământ; nu mult după fermă, la vreo
După ferma Bukova, spre Sînnicolau Mare, în stânga, este un drum de pământ numit „Drumul hoţilor” care merge
1) În stânga acestui drum se află o movilă de pământ mare, numită de altfel Hunca Mare. Are diametrul de 40–50m şi o înălţime de peste
2) Mică moviliţă de pământ (tell neolitic cultura Starčevo–Criş), situată la cca. 150–200 de m nord de Hunca Mare, spre Cenad, în izlazul fermei Bukova. Are următoarele dimensiuni: înălţime cca.
3) Mică moviliţă de pământ (cu foarte puţine urme arheologice, vagi), diametrul de cca. 15m, înălţimea de 0,5m, situată imediat în dreapta drumului de pământ, la cca. 200m E de Hunca Mare.
4) Movilă de pământ (foarte probabil tell neolitic–cultura Starčevo-Criş) cu diametrul de vreo
Acolo, înainte de fostul pod, în stânga drumului de pământ în interiorul cotului pe care îl face Gornija Aranca, este o zonă plină de văi mari şi adânci, cu multe meandre; acolo sunt multe porţiuni de teren mai înalte, probabil movile naturale. În această zonă se găsesc multe urme arheologice din diverse epoci neolitic, medieval–timpuriu şi medieval târziu.
B.) Direcţia sud
1) La cca.
2) Movilă de pământ, cu diametrul de cca. 30m si înălţimea de cca. 3m situată la cca. 1km sud–sud–vest de localitate, în dreapta drumului de pământ Dudeştii Vechi–Teremia Mică, numită „ Mânvătă mugjlă” ( Movila lui Mân ). Este situată pe malul unei văi seci.
3) Moviliţă de pământ (tell neolitic–cultura Vinča), diametrul de cca. 15m, înălţimea de cca. 0,5m, situată la cca. 2km sud de localitate, în stânga drumului de pământ Dudeştii Vechi–Teremia Mică pe malul unei foste bălţi mari numită „ Sulinotu barce” (Balta sărată).
4 ) Moviliţăde pământ, cu diametrul de 7–8 m şi înălţimea de cca. 1,5m situată la cca.
5) Moviliţă de pământ, cu diametrul de 7–8m şi înălţimea de cca. 1m situată la cca. 8km sud est de localitate, unde se intersectează drumurile de pământ Dudeştii Vechi–Nerău şi Valcani–Nerău. Foarte probabil să fie movilă de hotar.
C.) Direcţia sud – vest
1) Movilă de pământ de formă ovală, de cca. 25x15m, înălţimea de 1m, situată la cca. 300mde localitate.
2) Două moviliţe de pământ, la cca.
3) Mică moviliţă de pământ , cu diametrul de cca.
D.) Direcţia vest
1) Movilă de pământ cu diametrul de cca. 25m şi înălţimea de 2,5m numită „Tăpănciovătă mugjlă” situată în dreapta drumului spre Cociohat, la cca. 1,5km de localitate.
2) Movilă de pământ cu diametrul de cca. 20m şi înălţimea de 1m situată în pământul lui Bâmbul, în dreapta drumului spre Cociohat la cca. 200m de pct. 1.
3) Moviliţă de pământ (tell neolitic–cultura Starčevo–Criş) cu diametrul de cca. 15m şi înălţimea de cca. 0,5m , situată în pământul lui Tonciul în stânga drumului de pământ numit „Sebastijanskată linijă”, la cca. 2,5km de localitate.
4) Movilă de pământ numită „Bijanvată mugjlă” cu diametrul de cca. 50m şi înălţimea de cca. 2,5m , situată în stânga drumului spre Cociohat pe malul unei văi numite „Pecitătă Rangă”, la cca. 4km de localitate.
5) Moviliţă de pământ, cu diametrul de cca. 15m şi înălţimea de cca. 1m situată la cca. 400m de punctul 4, în stânga drumului spre Cociohat.
6) Movilă de pământ, cu diametrul de cca. 30m şi înălţimea de cca. 1,5m situată la cca. 1km sud–vest de „Bijanvătă mugjla” spre Valcani.
7) Două movile de pământ,foarte apropiate una de cealaltă, în stânga drumului spre Cociohat. Sunt identice ca forma şi dimensiuni, situate la cca. 5km de localitate, au diametrele de circa 20m şi înălţimea de 1,5m.
8) Movilă de pământ, numită „Funderovătă mugjlă”, cu diametrul de 25-30m şi înălţimea de 1,5m; dincolo de punctul 7, în stânga este un drum de pământ numit „Marghinătă linjă”; pe aici trecea drumul medieval spre Cociohat, movila este situată în dreapta acestui drum la cca. 6km de localitate.
9) Movilă de pământ, situată chiar pe malul canalului Cociohat, în hotar cu terenul Valcaniului, are diametrul de cca. 25m şi înălţimea de
10) „Movila Mare” din Cociohat, situată la cca. 500m vest de punctul 9; am menţionat-o cu câteva pagini mai înainte, aşa că nu mai insist; în apropiere există o groapă foarte mare.
11) Două moviliţe de pământ identice, cu diametrul de cca. 15m şi înălţimea de 0,5–1m, situată după ferma Cocihat în stânga drumului de pământ care merge spre ferma Cocihatul Mic.
12) Movilă de pământ cu diametrul de cca. 20m şi înălţimea de 1m, situată în spatele fermei Cociohatul Mic, în dreapta drumului de pământ care duce spre Valcani.
E.) Direcţia nord
1) Mică moviliţă de pământ, numită „Saibătă”, diametrul de cca. 15m înălţimea de cca.0,5m, situată în stânga şoselei spre Beba Veche, la cca. 500m de „Ţigănskătă rangă” (Gornija Aranca ) .
2) Movilă cu baliză pe ea din apropierea Coloniei Bulgare, pe care am menţionat–o cu câteva pagini mai înainte.
3) „Dečvătă mugjla” (Movila lui Deciov) menţionată deja aşa că nu mai insist.
4) Mică moviliţă de pământ, cu baliză pe ea, situată în locul numit „Dropcivotu”, diametrul de cca. 20m, înălţimea de cca.
F.) Direcţia nord–est, spre Cenad
1) Movilă de pământ, cu diametrul de cca. 100m şi înălţimea de cca. 4m; pe ea este situat cimitirul numit „Nă mugjlătă”. Ea e situată la marginea localităţii, în stânga drumului spre Cenad.
2) Moviliţă de pământ, cu diametrul de cca. 15m şi înălţimea de cca. 0,5m, situată la cca.
3) Movilă de pământ, cu diametrul de cca. 40m şi înălţimea de cca. 2m situată în stânga drumului spre Cenad, la 700 –
4) Chiar pe drumul Cenadului, la cca. 1,5km de pct. 1, unde se termină terenul înalt şi urmează locuri joase până aproape de Cenad, diferenţa fiind de cca. 1,5m, este un loc mai înalt, plin de vestigii arheologice din diferite epoci istorice.(probabil că zona este ceva natural).
Din documentele ungare reiese că, pe vremea regelui ungar Ştefan cel Sfânt (997–1038), în această zonă au fost colonizate 60 de familii de pecenegi (numiţi în latineşte bisseni sau besseni), împreună cu familiile şi slugile lor. Aceşti pecenegi erau o populaţie de neam turcic, nomazi, primitivi, războinici şi erau de religie păgână. Ei au fost colonizaţi în mai multe locuri din regatul ungar, sedentarizaţi şi creştinaţi încetul cu încetul şi numai cu mari eforturi. În schimbul serviciului militar pe care erau obligaţi să-l presteze regelui ungar au primit anumite privilegii .De la numele pecenegilor se trage de altfel şi numele istoric al acestei localităţi. Prima atestare documentară datează din anul 1213 sub forma „Terra Castri Bosseneu” . În anul 1230 localitatea este pomenită sub numele de Besseneu iar în anul 1232 sub numele de „Meta Bisenorum” .De–a lungul timpului, este menţionată în documente din 1333 (Byssenis), 1334 (de Byssenis), 1369 (Bessenew), 1390-1415 (Naghi Bassenew), 1480 (Bessenyew), 1494 (Nagybesenye), 1519 (Nagh Besenyew), 1560 (Nagh–Besnyew), 1648 (Bessenyo), 1650 (Besenyeo), 1700 (Besnyo), 1851 (Ö–Besenyo), etc. Localitatea pecenegilor era plasată foarte bine , la întâlnirea drumului Timişoara–Seghedin (şi la ora actuală drumului spre Beba Veche i se spune „ Pate Sigdinscija”) cu drumul Senta–Cenad. Datorită acestui fapt, deşi a rămas sat, avea statul de târg, conform unui document din 1232, de pe vremea regelui ungar Andrei II (1205–1235). În acel document se arată că locuitorii aşezării nu depindeau de Cenad, ci aveau autonomie locală, depinzând direct de curtea regală.
În localitate stătea un preot care deservea şi câteva cătune din jur şi era destul de bogat, deţinea pământ, avea 2 slugi, un cal de călărit, căruţă şi 6 boi, 30 de oi etc. Credincioşii erau oameni liberi, numiţi nemeşi. Localitatea avea drept de târg, care se ţinea în fiecare marţi. Într-un document din 1331 se pomeneşte despre o judecată, ţinută în ziua de Sf. Luca, între Pavel Makofalvi şi Nicolas Vejhei. Nemeşii din sat erau scutiţi de plata diferitelor impozite şi degeaba a încercat administraţia din Cenad să obţină şi de la ei plata unor taxe şi impozite. În faţa presiunilor locuitorii satului s-au adresat regelui ungar Ludovic I cel Mare (1342–1382), care printr-un document din 4 august 1369 porunceşte administraţiei din Cenad să–i lase în pace pe locuitorii satului. Tot în acelaşi an 1369, pe data de 7 august 1369, regele emite un document prin care locuitorii satului sunt scoşi de sub jurisdicţia Cenadului, urmând ca ei să depindă direct de curtea regală ( aceasta era o reconfirmare a vechilor privilegii, pe care le pierduseră între timp ). Această stare privilegiată este reconfirmată printr-un document din 21 iulie 1390 de către regele ungar Sigismund de Luxemburg (1387–1437).
Acesta pe 29 aprilie 1435 emite o nouă diplomă regală prin care se hotărăşte că toate procesele locuitorilor din aceasta zonă să fie judecate de juraţii curţii regale. Astfel pe 29 mai 1480 Matjas Foris face o plângere către consiliul de judecată regal în care se arată că doi inşi, Martin Vej şi Toma Diaconul au intrat în curtea reclamantului distrugând totul şi bătându-i sluga, pe Imre Botha. Istoria se repetă un pic mai târziu, în 1484, când mai mulţi nemeşi din sat sunt acuzaţi că au intrat în casa lui Ioan Peterfi unde l-au bătut crunt pe Imre Martin, deposedându-l de anumite bunuri (arcul, şapca şi cingătoarea). Aceste două cazuri s-au întâmplat în timpul unor sărbători (întâmplător?). Mulţi nemeşi din sat au slujit în oastea lui Matiaş I Corvin (1458–1490), regele Ungariei. Mai târziu, din cauza pericolului turcesc nemeşii din sat s-au refugiat în locuri mai ferite, iar restul locuitorilor cu ajutorul autorităţilor au construit o mică cetate şi un turn din piatră de tip „Kulă”. Cetatea din localitate făcea parte din a patra linie, ultima (cea mureşeană ) de apărare a ţării în faţa pericolului turcesc. Cu toate încercările disperate ale locuitorilor, cetatea este cucerită de turcii lui Mehmed Sokoli pe 25 septembrie 1551; în noiembrie acelaşi an, creştinii îi alungă pe turci din localitate, dar în 1552 turcii revin şi o ocupă stăpânind–o până la începutul sec. XVIII.
După ocupaţia turcească, localitatea a decăzut foarte mult, rămânând foarte puţini oameni. Pe o hartă din 1715, localitatea este menţionată sub numele de „BESSENYO” ca aşezare cu biserică şi kulă, dar pe harta lui Fl. Mercy din 1723 locul este trecut ca şi aşezare pustie. În Evul Mediu, în actualul hotar al comunei Dudeştii Vechi au existat câteva sate, cu existenţa scurtă:
1)Astfel, în actualul cartier al localităţii numit „Brujdenete” se afla o mică localitate numită „Kiss Bessenyo” care aparţinea de familia nobiliară Csaky.
2)În actualul cartier „Zabranvarus” (spre gară) era situată localitatea „Domevar” (Demevar).
3)Către Teremia Mică se afla satul „Solimoş” ( Sulumus ) .
4)Către Valcani, pe malul stâng al Arancăi se afla satul „Sap” (Saap).
5)Tot către Valcani, pe malul drept al Arancăi, înainte de podul spre Miu, era satul „ Kengjeloş Dzindzija” (Kengelus).
6)În spatele movilei cu cimitir, în stânga drumului spre Cenad, se afla satul „Szuza” (Zuz ).
7)Către Sînnicolau Mare, în locul numit „Nivlin” şi mai departe se aflau mai multe aşezări: „Beu”, „Fele”, „Laba”.
8) Spre Cociohat, în pământurile lui „ Hilepa” şi „ Bâmbul”, era situat satul „ Bator”.
9)Pe drumul mic al Valcaniului, spre hotar, era satul „Kiralyfaya” (Keralyfaya).
10)La câteva sute de metri de actuala fermă Cociohat, spre sud, se afla satul„ Kocha”.
Alte sate medievale, aflate pe teritoriul Dudeştiului şi neidentificate pe teren au fost: „Dwbeghaz”, „Kukeghaz”, „Kwtheghaza”, „Meeg”, „Turuszd”, „Weresdub”, „Zurakerew”.
Călătorul arab Evlia Celebi, pe la 1666, trecând pe aceste locuri scrie următoarele:
„Descrierea cetăţii Beşenova”
„…..A fost clădită de Mihail Apafi, craiul Ardealului. A cucerit–o Kodja–ehmed paşa, vizirul sultanului Suleiman. Acuma este un voievod în sangeacul Cenad. Cetatea este o palancă mică, pătrată pe malul unui lac mlăştinos, format din revărsările Mureşului, iar de jur împrejur abia are o mie de paşi. Are dizdar şi optzeci de oşteni de pază şi un naib al cadiului din Cenad. Alţi judecători nu sunt. Are o geamie, transformată din biserică, două mecete, o medrese, un tekke, două şcoli, o mică baie şi un han şi opt dughene şi două hanuri acoperite cu scânduri. Pepenii verzi şi galbeni ce se cultivă în grădinile de aici , sunt aşa de mulţi şi de gustoşi cum nu se poate spune . O căruţă de pepeni de aceştia, verzi şi galbeni, se vinde cu un beşllik ….. Dar e o palancă înfloritoare …. ”
Aşezarea medievală se întindea de–a lungul drumului Senta–Cenad, între cele două cartiere de ţigani (care erau la cele două margini ale aşezării), pe la „Madăr”, „ Koşut”, „Dropcul”. Centrul cu kula din piatră, era pe drumul Cociohatului, unde era „Nişvă Krăst” (în zona lui Piri Catarov, Badea, etc. ). Până la începutul sec. XX existau, la marginea aşezării, două poduri impunătoare, unul numit „Gornija Most” cu 7 deschideri, peste „Ţiganskată Rangă” şi al doilea „Gulemija Most” cu 9 deschideri peste „Lačvătă rangă” (pe drumul Seghedinului, înainte de fostul I.A.S). În primăvara anului 1738, cei aproximativ 2000 de bulgari stabiliţi aici au găsit o aşezare părăsită, cu o kulă din blocuri de piatră dărăpănată. Ei au refolosit materialul la construirea actualei biserici (între 1801–1804) punând blocurile de piatră la fundaţia bisericii . Un bloc de acesta cu stema localităţii l-au pus în faţa bisericii, unde stă de 200 de ani, degradându-se. Locul lui nu este acolo, asta–i clar, ar trebui adăpostit. Câteva materiale de piatră din fosta kulă am reuşit să le identific şi să le salvez: un bloc de la poarta turnului;o grindă de piatră, o bucată dintr-o treaptă, o bucată din piatră care este înglobată într-un podeţ.
În concluzie se poate afirma cu toată convingerea că zona are un ridicat potenţial arheologic, ar trebui făcute cercetări sistematice, mai aprofundate şi s-ar putea amenaja un muzeu atrăgător. Poate mai încolo, peste 2–3 generaţii, deocamdată suntem la faza cu „pâine şi circ”.
P.S. În încheiere, ar mai fi o problemă „delicată”: în viitorul apropiat (în 2013 se vor împlini 800 sute de ani de la prima atestare documentară, şi se pare că se va „defila” tot cu reprezentativul, frumosul şi semnificativul nume de „Dudeştii Vechi“. Sau poate nu ?
Prof. Constantin Kalcsov
Colaboratori elevi:
Topciov Cristian;
Bratan Gheorghe;
Leban Anca;
Ianţoc Ioan;
Babuşcov Dragan.
http://www.e-primarii.ro/~dudestiivechi/istorie.php
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
